Londra a optat pentru schimbarea culorii. Albul steril, antiseptic si distant a fost schimbat pe un oranj insorit, optimist si deschis. Nu e vorba de culorile unui drapel, ci al peretilor resedintei. E ceva simptomatic? John Beyer, Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord zimbi vadit amuzat. Nu, e o simpla preferinta cromatica. E deprimant sa locuiesti intr-o cutie alba...

-Este oarecum ciudat ca dvs, specialist in istoria si cultura chineza, chinezolog cu experienta de peste douazeci de ani, ati venit in Moldova, o tara unde sint chinezi numai la Ambasada Chinei…

-Circula o gluma prin guvernul englez: daca esti un foarte bun specialist in japonistica, ai toate sansele sa fii trimis in Islanda. si invers. Este o practica diplomatica normala.

-Asa apar specialistii universali… De ce ati ales chineza ca domeniu de studiu? Banuiesc ca in adolescenta aveati mai multe optiuni.

-Cind eram elev am citit o carte despre China si m-a impresionat intr-atit de mult, incit am scris ambasadei Chinei la Londra sa-mi trimita mai multa informatie despre aceasta tara la scoala unde eram elev. in acele vremuri erau foarte putine contacte intre Marea Britanie si China. Comunismul era foarte sever.

-si asta v-a afectat fatal? Va pasiona China, comunismul sau vroiati sa plecati din tara?

-Am vrut sa merg in China, dar in anii aceia era imposibil. A doua zi, la careu, directorul scolii s-a ridicat si a zis: “Vreau sa va rog sa fiti atenti ce viziuni politice va creati. Pot sa va spun ca este un elev in scoala aceasta care a fost in contact cu China comunista”. Eu eram destul de timid la scoala, drectorul pina atunci nici nu-mi cunostea numele. Dar, pe urma, toata lumea se intreba cine e acel baiat. Astfel, am devenit aproape renumit. Am continuat sa studiez chineza si, peste citiva ani, directorul mi-a zis: “Daca nu te mentionam la careul acela, poate studiai si tu franceza sau italiana…Trecea ca o boala adolescentina si te aflai pe undeva prin Europa…” "Boala" a durat peste douazeci de ani...

-Ati predat la un moment dat si chineza pentru americani. Nu e mai usor sa-i inveti pe chinezi engleza si sa faci afaceri?

-Eu am predat in California, intr-un moment in care era un interes foarte mare pentru China, universitatile recrutau de peste tot profesori de chineza. M-am aflat probabil la timpul potrivit in locul potrivit.

-Care erau cliseele de mentalitate ale americanilor in raport cu filosofia, cultura chineza? Sint o natiune destul de aroganta si plina de sine, erau oare interesati sa-i cunoasca cu adevarat?

-Prin anii aceia, spiritul despre care vorbesti era caracteristic nu numai americanilor, ci si europenilor. China era inchisa. Toti credeau ca chinezii sint la fel, se imbraca la fel, maninca la fel, gindesc la fel… Chiar si Nixon, care a fost primul presedinte american ce a fost in China, in anii 70, a venit cu apa de acasa pentru ca se credea ca merg pe Luna.

-Cam asa au procedat si americanii care au venit pentru prima data in Moldova in anii 90: au venit cu sfori, topoare, sapun si hirtie igienica.... Care a fost, dupa avintul romantic, prima dezamagire la contactul cu China reala?

-Nu cred ca am avut dezamagiri. Unii oameni nu erau multumiti ca era frig in cladiri - afara era minus cinci si tot atita inauntru. Eu am crescut intr-o casa batrineasca din zona rurala a Angliei si aveam un singur semineu la etajul intii. La etaj, unde erau dormitoarele, nu era incalzire… Asa ca pentru mine n-a fost mare stres termic.

-De unde vine pasiunea asta a englezilor pentru frig?

-Francezii ne zic ca avem singe rece. Clima este rece si umeda. Acum, insa, ni s-a mai incalzit si singele, dar si dormitoarele.

Cind am invatat in China, eram zece studenti si, in afara de personalul de la ambasada, in toata tara mai erau patru englezi. Ne simteam ca niste pionieri. Descopeream lumea! Cu cit mai grele erau conditiile, cu atit mai interesante erau cartile postale pe care le trimiteam acasa. in zilele acelea, teoria lui Mao era ca toti studentii trebuie sa invete de la tarani si muncitori. Am lucrat doua saptamini la uzina si doua saptamini am strins rosii. imi pare rau pentru taranii chinezi din zona aceea, am strivit o gramada de patlagele si ma mir ca nu ne-au arestat ca pe niste contrarevolutionari sa ne impuste pe loc.

- V-au acceptat in tendinta dvs de a fi mai chinez decit chinezii?

-Despre englezi se zice ca sint excentrici, toata lumea stie asta. Se uitau la mine si se gindeau, probabil: ce sa vrei de la un englez… in fond, majoritatea in tinerete sint foarte excentrici, pe urma devin mai dickensieni…

-Ati petrecut foarte multi ani in China, ati format multe camere de comert pe intreg teritoriul ei, putem spune ca ati stat la baza expansiunii mondiale a marfurilor chinezesti?

-Expansiunea comerciala a stat la bazele imperiului britanic. Dar, in calitate de gluma, putem sa acceptam afirmatia. Adevarul este ca aceasta tara devine ea insasi o mare putere comerciala. in mare parte, ceea ce am incercat sa fac eu in anii in care am fost implicat in relatiile comerciale cu China, prin crearea acestor structuri, sa fortific relatiile dintre intreprinderile chineze si cele internationale. Am incurajat multe investitii britanice in aceasta tara.

-Ce tara ati gasit cind ati venit pentru prima data in China si ce tara ati lasat?

-Am gasit o tara comunista, fara proprietate privata, cu o cenzura adusa la limita si foarte putini turisti. Acum, desi este inca perceputa ca un stat comunist, este mult mai deschisa, economia este mai libera, populatia o duce mai bine. Mai sint inca zone in China destul de primitive, unde s-au mai pastrat salarii de un dolar pe luna, dar orasele sint destul de dezvoltate, orase ca orice alte orase...

-Ca specialist, cum comentati atitudinea tot mai negativa fata de marfurile chinezesti in presa internationala, este o campanie impotriva Chinei ca mare exportator? stim ca isi merita criticile pe deplin, caci nu a inceput sa faca marfuri de proasta calitate de o zi-doua. si situatia era mult prea bine cunoscuta si atit pentru importatori, cit si pentru cumparatori…

-Campania despre care vorbiti e caracteristica in mod deosebit pentru presa din SUA. America este un mare importator al marfurilor si bunurilor chinezesti. Iar China, in dezvoltarea ei rapida, a trecut peste aspecte atit de “minore” cum ar fi calitatea. Ca si in cazul jucariilor toxice. Evident ca, in urma acestor scandaluri, toata lumea a zis: gata, nu mai importam. si atunci chinezii s-au precipitat: stop, hai sa ne revizuim pozitiile, sa refacem tehnologiile. si din indelungata mea experienta in aceasta tara pot sa confirm ca discutiile cu privire la calitate sint foarte actuale. Ca sa va dau doar un exemplu: o companie britanica a comandat in China niste scaune. Verzi. si, cind au venit scaunele, acestea erau de culoare rosie. si, cind englezii au contactat furnizorii din China, acestia au zis: scuzati, luna aceasta n-am avut vopsea verde.

-Ce ati invatat in China, ca lectii de viata?

-Cred ca am reusit sa vad China, Europa si restul lumii prin alti ochi.

-Prin ochi de chinez?

-Exact. Cind locuiesti in Marea Britanie sau in orice alta tara europeana, ti se pare ca fiecare tara este foarte si foarte diferita. Cind traiesti mai mult timp in China, intelegi ca ei ne percep pe noi ca europeni, indiferent din ce tara sintem. Poate doar ca in Germania se maninca mai multi cartofi, iar in Italia – mai multe paste. Dar, acelasi lucru se intimpla si in China - in nord maninca mai multa piine, iar in sud – mai mult orez.

-Este la fel cum europenii ii deosebesc pe chinezi doar dupa camasi. Ce lucruri din cultura chineza ati adoptat in viata cotidiana?

-Cind eram student, purtam costum chinezesc, in China am mers doar cu bicicleta si mincam doar mincare chinezeasca. La cantina studenteasca in Beijing studentii chinezi mincau cu lingurile pentru ca asa era mai repede, iar eu ma incapatinam si insistam de fiecare data sa mi se dea betisoare, pentru ca vroiam sa fiu chinez. si ei rideau: tu vrei sa fii mai chinez decit chinezii…

-Puteti sa ne dati o reteta de mincare chinezeasca adaptabila?

-Ar fi pastrav in ghimbir: se pune ghimbir in burta pestelui, se inveleste in staniol si se da la cuptor. Dar nu ma intrebati detalii, ca ma incilcesc. in legatura cu pestele mi-am amintit ceva: in Marea Britanie exista tendinta de a face guvernul tot mai mic si mai mic. Lao Tze, un filosof antic chinez, avea o afirmatie: trebuie sa guvernezi o tara dupa cum ai pregati un peste mic.

-Noi avem o tara mica, peste mic si un guvern mare… Care sint calitatile si defectele chinezilor din experienta personala?

-Din cauza ca tara a fost atitia ani inchisa si batuta in cap de comunism, foarte multi chinezi au uitat valorile culturale traditionale. Nu puteai vorbi cu ei despre o expozitie sau concert, totul era business, business…Era suparator pentru mine, ii acuzam: voi aveti o cultura de mii de ani, cum ati putut sa uitati totul? Cum puteti sa nu tineti cont de nimic?

-Puteau occidentalii sa stie mai mult despre cultura chineza decit localnicii?

-Da! Daca vroiai sa afli ceva despre cultura veche chineza trebuia sa mergi la Cambrige sau la Harvard. si nicidecum la Beijing.

- Se zice ca in marile lor orase nu vezi niciodata stelele, atit de poluate sint...

-iintr-adevar, intr-un studiu recent al Natiunilor Unite se stipula ca jumatate din orasele cele mai poluate din lume erau in China. tara se schimba atit de repede, incit oamenii uita de o responsabilitate ecologica. Ei fac acum aceleasi greseli pe care noi le-am facut cu 150 de ani in urma. Este o dilema morala, etica, pentru ca nu poti sa spui tarii: nu va mai dezvoltati, ramineti saraci cum sinteti...

-Putem vorbi despre faptul ca tarile dezvoltate transforma tarile mai putin dezvoltate in gropi de gunoi?

-Sint multe cazuri cind industriile toxice sint mutate in tarile mai putin dezvoltate. Dar, la urma urmei, noi toti traim sub aceeasi umbrela. Am o viziune mai mult adolescentina, dar cred cu tarie ca si India, si China vor ajunge la standardele occidentale. Organisme internationale cum ar fi Asociatia internationala a comertului vor avea grija ca standardele, conditiile, practicile sa fie aici ca si in alte tari. Daca am fi cu 150 de ani in urma, nici n-am sti ca asemenea probleme exista. Nu erau voci care sa zica: hai sa nu facem asta sau cealalta pentru a nu provoca catastrofe ecologice. Pe cind acum sint rapoarte, se scrie in presa, situatia e diferita.

-Cind ati inteles ca vreti sa va intoarceti din China?

- Venise timpul sa fac ceva nou. Altfel te plafonezi. Cind am venit in China, eram unica organizatie care facea acest lucru. Dar, dupa ce deschizi atitea oficii, totul devine la fel. Cred ca s-au schimbat lucrurile si in China. si, tot intrebindu-ma daca nu e momentul sa fac o schimbare, ma uitam prin revista „The Economist“ si am vazut un anunt de angajare la ministerul de externe britanic. si, acolo scria: chiar daca nu sinteti foarte tinar, puteti sa va depuneti cv-ul...

-Sa inteleg ca cele mai importante hotariri in viata le luati foarte impulsiv – cititi o carte despre China si va duceti pentru 20 de ani in aceasta tara, cititi un anunt intr-o revista si va faceti diplomat...

-Am depus dosarul, am trecut un examen si am fost acceptat. Initial am fost numit responsabil de Spania, Grecia, Italia si Portugalia. Cind, peste doua zile de la angajare, seful s-a apropiat de mine si m-a intrebat cu un ton oarecum vinovat: "Scuze, te rog, nu poti sa pleci la Roma?", eu am facut o fata impenetrabila (experienta Chinei!) si am zis: "stati sa-mi consult agenda..." Am fost doi ani in acest serviciu, am pregatit vizita reginei in Italia, apoi - in Balcani…

-Cum ati ajuns in Moldova? Ati fost exilat?

-Mai tirziu, responsabilitatile mele au presupus extinderea Europei, am colaborat la elaborarea mecanismelor si proceselor de extindere. Cum am ajuns aici? Simplu. La fiecare sase luni, functionarilor si se propun locurile vacante in misiunile de peste hotare. Cind a trebuit sa aleg, in lista pe prima pozitie era Moldova, pe a doua - Mongolia si pe a treia nici nu o mai tin minte. Colegii din minister glumeau ca m-am oprit la litera M si nu vroiam sa merg mai departe.

-Am inteles ca unul din stramosii dvs a facut o monografie despre popoarele care au locuit aici. si acesta a fost unul din motivele care v-au facut sa vizitati zona…

-Cartea o am aici… E despre sciti si greci. Popoare care au locuit in nordul Marii Negre. A fost profesor la Cambrige si primul istoric care a demonstrat in scrierile sale ca scitii nu erau barbari, ci oameni destul de civilizati. Pentru timpurile lor. Spre deosebire de istoricii greci care nu erau asa de pozitivisti in raport cu scitii…

-Ce ati gasit in Moldova cind ati venit?

-Oameni minunati.

-Evident, daca nu ati gasit arhitectura, macar oameni.

-in primele zile, atunci cind am sosit, afara erau 25 grade de ger. Am iesit sa ne plimbam in parcul de la Valea Morilor. Ne-au observat o familie care se juca cu copiii si ne-au chemat: veniti cu noi! Ne-au servit cu izvar. La inceput, ne gindeam cu incordare daca trebuie sau nu sa gustam, sa acceptam invitatia, dar pe urma... Acelasi lucru s-a intimplat si cu vecinii nostri…

-Am inteles ca ati invitat foartre multi oameni din Marea Britanie. Ati contribuit la imbunatatirea cifrei de turisti?

-Pai, doar rude si prieteni au fost peste patruzeci... Mama mea a venit la 3 saptamini dupa ce sosisem in Moldova. Avea 92 de ani, a mers pe la manastiri, i-a placut foarte mult.

-Se poate spune ca odata cu sosirea dvs s-au activizat relatiile dintre Marea Britanie si Moldova?

-Ne-am concentrat eforturile in mod deosebit asupra relatiilor parlamentare. Moldova are un parlament tinar si e bine ca sa existe schimbul acesta dintre deputati. O parte din parlamentarii moldoveni, inclusiv Marian Lupu, au si vizitat parlamentul englez. Dupa cum si un grup de parlamentari britanici din ambele camere au fost aici, la Chisinau. Am avut vizita vicespeaker-ului britanic dna Silvia Hill…Un alt aspect este deplasarea tinerior lideri politici la Londra…

-Visul de aur al parlamentarilor moldoveni sa se mute cu totul in parlamentul englez...

-Ceea ce incercam sa facem e sa investim in partidele politice, sa le ajutam sa creasca…

-Ce inseamna “sa investim in partidele politice”? Bani?

-Ar fi frumos… Este vorba despre o asistenta in managementul partidelor, elaborarea platformelor si programelor. incercam sa-i incurajam.

-in fond isi fura, ca in codru, doctrinele unul de la altul…

-Se mai intimpla si la curti mai mari... Nu favorizam un partid sau altul, am vrea ca toate sa se maturizeze si sa devina mai moderne. Sustinem procesul democratic. La alegerile precedente ni s-au alocat resurse pentru observatori, pentru monitorizare, am facut acelasi lucru pentru alegerile din Gagauzia.

-Care e modul dvs de viata aici? Va intreb, pentru ca va intilnesc mergind pe strada, va vad uneori la Delice d”Ange, in timp ce majoritatea functionarilor de aici se comporta ca cei de la ambasada Angliei in China cu 30 de ani in urma…

-imi place orasul, oamenii, merg pe jos la serviciu, la intilniri, merg la o cafea cu vreun prieten, e un mod de viata aici mult mai lejer decit la Londra.

-Sinteti un expemplu de modestie pentru functionarii nostri care nu ies nicaieri fara girofar si escorta de o suta de politisti.

-Multumesc!

-Ce va place si ce nu va place aici?

- Sa ne plimbam, peisajele sint superbe. Dar e o problema cu restaurantele din afara orasului. Ar trebui sa fie mult mai multe, pentru ca atunci cind mergi pe jos, flaminzesti.

-Moldovenii isi iau cu ei gratarul – restaurantul portabil…

-Vara facem si noi acelasi lucru, iarna e mai dificil…

-Ce prieteni v-ati facut aici?

-Vecinii nostri, care au si ei copii ce studiaza in Marea Britanie, avem multe in comun.

-si copiii? Vin?

-O, da. Cunosc Chisinaul destul de bine. Au fost in repetate rinduri. Dar nu pot sta in permanenta aici. Fiica lucreaza la British Museum. Fiul invata la Oxford, locuiesc impreuna la Londra.

-Am inteles ca aveti un erou englez cazut pe pamintul moldav – ciinele dvs.

-Da, din pacate, a murit labradorul nostru si l-am inmormintat aici. Deocamdata nu ne-am hotarit sa luam alt ciine.

-Ce va place din bucataria locala?

-imi plac frigaruile. La Londra poti sa gasesti de toate, inclusiv capsuni crescute in Africa de Sud si aduse prin Alasca… Pe cind aici, atunci cind intrebi la piata: de unde sint piersicele astea? ti se raspunde: azi dimineata le-am cules cu sora-mea din gradina vecinilor…

-De obicei noua ni se spune ca sint de la Dubasari. Sotia nu se plictiseste aici?

-Nu, este activa in Caffé Francophone, in Clubul international al femeilor. Picteaza. Uitati-va aici a pictat Manastirea Capriana.

-Ce ati vrea sa faceti dupa ce vi se termina misiunea aici?

-Nu stiu. Poate imi cumpar o casa la tara aici, pe malul Nistrului, cit sint ieftine, si o sa pescuiesc…

-Vedeti asemanari dintre China si Moldova?

-Nu prea.

-Sa va ajut. Sint ambele niste tari comuniste.

-Cred ca mai putin conteaza eticheta si mai mult actiunile. Faptele.

-A, si nu conteaza de ce culoare e pisica, e important daca prinde soareci.

-Deng Xeao Ping.

-Eu credeam ca e Stepaniuc… Confucius al nostru...