„Cind m-am uitat in telefon, aveam 20 de apeluri nepreluate. Unul era de la tine. Te ascult”. Ion Moldovanu s-a intors, recent, de la o Conferinta anuala a psihanalistilor si spune ca de fiecare data, revenirea e asa. „O psihoza adevarata. Am foarte multe de recuperat”. Niciun moment mai potrivit decit acesta, deci, pentru a-i cere un interviu. Dar urgentele medicale nu pot fi aminate. Ca cine stie cum evolueaza. De asta am insistat sa-l vedem imediat pe domnul pshianalist, pentru a discuta despre bolile moldovenilor. Nu de alta, dar chelnerii sint, parca, tot mai apatici. Vinzatorii, tot mai incrunati. Pensionarii, tot mai agresivi. Daca mai pui si ca s-a facut o jumatate de an din 7 aprilie si vreo 3 luni de la ultima campanie electorala (din cele doua mostre de eleganta politica) chiar ca ne trebuie un psihanalist. Si cit mai repede.

- Spuneti-ne, domnule psihanalist, care sint tulburarile clasice de care sufera natia moldoveneasca?

- Mizeria psihologica este universala si nu tine de vreun specific local. Este un act de narcisism a crede ca sintem cei mai rai, mai complexati, mai fara vointa, docili sau prosti. Un narcisism negativ, desigur, dar fals: o parte din populatia oricarui popor crede asta despre poporul sau.

Specifica pentru o tara este, mai degraba, geografia comuna, cea care hotaraste soarta unui popor, asa cum e si fizicul pentru o femeie. Sint unul dintre cei mai mari oponenti ai recunoasterii vreunor particularitati psihologice nationale.

(Asa, deci: tema propriu-zisa a interviului incepe sa se clatine serios. Atacul s-a produs direct la esenta. Ce facem mai departe?)

- Trecem, atunci, la intrebari mai concrete, ca sa ne puteti hrani oleaca narcisismul. De ce moldovenii zimbesc atit de rar? Inclusiv cei care sint platiti sa o faca des.

- Mutrele posace sint, de fapt, caracteristice intregului spatiu post sovietic. Cu exceptia tarilor baltice, unde am vazut pentru prima data ca restaurantul e, de fapt, ceva pozitiv. Un loc pentru oameni normali. Noi avem alta expresie, influentata de anxietate, de filosofia de victima. Odata amprentata imaginea de victima, ea nu se mai schimba. Despre ce vorbeste fata est europeana? Despre inhibitii, lipsa de curaj si de demnitate, de necesitatea de a avea onoare.

Îmi amintesc cum una dintre colegele mele mai tinere povestea cu lacrimi in ochi cum i se spunea „rusoaica”, in timpul unui seminar in Salzburg. Fata se imbraca foarte „european” si avea o engleza excelenta. Expresia de pe fata, insa, nu o putea schimba.

- Dar ce ar zice Freud despre „firea ospitaliera” a moldoveanului?

- Într-o situatie de comunicare cu un strain – despre orice strain ar fi vorba, moldoveanul e supusul. Nu se simte liber. Este cel care accepta orice, si este foarte amabil, sau „ospitalier”. Amabilitatea sa este strins legata de anxietate: nu care cumva sa trecem la un alt tip de comunicare, unul care se poate transforma in agresivitate. Toate aceste lucruri se datoreaza problemei principale a moldovenilor: lipsa gindirii istorice, a stratului de psihologie sociala. El a fost permanent zdrobit.

- Sintem un popor fricos?

- Într-adevar. Voi remarca, in primul rind, ca in rindul moldovenilor e foarte inradacinata anxietatea. Frica. Apoi, lipseste un reflex de revolta – il avem doar pe cel al revoltei absurde, nu una care sa stimuleze evolutia sociala. Care sa ajute la intelegerea mai profunda a problemei. Care sa schimbe ceva.

- Cum adica, lipsa reflexului de revolta? În ultima vreme, pina si pensionarii blocheaza drumuri…

- Aici se actioneaza, mai degraba, in baza unui sentiment de recunostinta obsesiva. Fosta guvernare le-a dat pensie, iar acum ei se tem sa nu moara de foame. Mai e si problema socului suportat de cei care autrait foamea. Mama mea poate vorbi ore intregi despre cum minca buruiene de pelin. Aceasta frica, de a nu avea ce minca, le-a intrat in singe. Iar cind un om are o boala, sufera de doua boli; a doua e teama ca n-o sa se poata trata. La mijloc e saracia, nu reflexul de revolta.

- Dar protestele din 7 aprilie? Ce spun despre noi? Si cum ne-au afectat?

- 7 aprilie a venit in urma socului produs de rezultatele alegerilor. Care s-a terminat cu revolta, lucru firesc. Toata lumea era in asteptare, iar nivelul de frustrare a alegatorului crescuse considerabil. În asemenea cazuri, exista o masa de oameni sensibili la asemenea situatii, care reactioneaza primii. Si aceasta stare este contagioasa cind senzatia de disperare este comuna. Unor oameni nu le ajung inca 10% ca sa se revolte. Si il capata mult mai simplu in cadrul unui val social de protest. Din 100 de oameni, sint 20 care nu ar fi iesit niciodata singuri in strada. Dar au facut-o impreuna cu altii, pentru ca la mijloc erau si asteptarile lor nerealizate.

Multi au experimentat si o stare de euforie in cadrul acestor proteste. Freud vorbea despre sine si supraeu, supraeul fiind pressing-ul social, vocea „responsabila” din capul nostru.Cind acest pressing social se sparge, senzatia este de eliberare extraordinara.

- Mie-mi spuneti? Vroiam sa plec si in Iran, imediat dupa asta…

- Într-adevar, in asemenea circumstante, omul se simte liber. Si ceea ce e foarte important, isi poate depasi anumite frontiere. Ce s-a intimplat pe 7 aprilie a fost o traire unica a unei emotii sociale foarte intense, de bucurie sociala. De implinire. Pressing-ul social priveaza omul de aceste emotii. Miscarile brutale ale guvernarii erau menite anume sa trezeasca supraeul: granitele inchise, telefoanele si internetul blocate, etc. Iar in contrast – senzatia de libertate.

- Apoi a urmat inca o campanie electorala. Se zice, cea mai agresiva de pina acum. A lasat vreo urma pe creierul nostru?

- Box fara reguli – cam asa a fost ceea ce a urmat. În general, nu ma implic in politica. La ultimele alegeri, totusi, am facut-o. Si am facut-o deschis. I-am si spus medicului-sef al spitalului din Singerei, comunist convins, ca sint de acord sa ii consult pe cei mai complicati pacienti, doar cu conditia sa pot atinge si subiecte politice. E in regula? „Fa ce vrei. Saptamina asta oricum voi umbla cu partidul prin raioane”.

Si am plecat la destinatie.

Am ramas surprins de cazul unei paciente – o femeie ipohondra, plina de fobii, infantila, speriata, despre care aproape se putea spune ca sufera de insuficienta mentala din cauza acestor simptome luate impreuna. Dar sa vedeti de ce luciditate extraordinara dadea dovada cind treceam la subiecte politice! Demonstra niste capacitati de analiza si intelegere fenomenale.

- Campania electorala poate functiona si ca tratament…

- Aceasta ultima campanie a fost o psihoza sociala extrem de purificatoare si de evocatoare a unor adevaruri. Societatea s-a polarizat, insa anume din acest motiv s-a si luminat foarte mult. S-a avansat considerabil din punct de vedere social-politic. A fost exact doza necesara de politic pentru a intelege pina la capat anumite lucruri. Chiar si de catre cei mai chinuiti oameni.

- Dar vesnica problema a limbii si a conflictelor interetnice din troleibuz, cum se explica?

- Oricit de sofisticat pare omul, el este de fapt forte usor de manipulat. Nu sint conspirationist, dar cred ca in aceste probleme exista si unele elemente spontane ale unor programe de dirijare. Sociologii spun ca aptitudinea de a analiza unele lucruri duce la usoara lor manipulare. Agresivitatea umana interetnica poate fi actualizata dupa bunul plac al altora, in functie de anumite fluctuatii sociale. Anume aceasta este situatia limbii si a dezvoltarii românofobiei la noi.

- O fi existind o explicatie unica pentru toate aceste simptome?

- Zona balcanica e, in general, loc de intersectie violenta a multor drumuri. E un miracol ca poporul nostru a supravietuit. Dar a ramas cu anumite insuficiente si modificari inconstiente care sint o simpla consecinta a luptei pentru supravietuire.

- Si explozia de glamour, de unde s-a luat? Localurile noastre sint asa: sau au peretii WC-ului tapetati cu platina, sau miros (preferabil) a alcool si a produse expirate. Unde e „the golden middle”?

- Calitatea lucrurilor materiale, dar si a kitsch-ului se constituie cu secolele. Acum, dintr-o societate rurala, cu nivel foarte jos, nu se poate naste decit un lux agresiv. Iubitorii de glamour vor sa se simta aristocrati, or atmosfera de lux si eleganta genereaza niste emotii specifice. Majoritatea celor care au devenit, la un moment dat, bogati – isi demonstreaza, astfel, succesul. Bine, mai e si latura practica a acestor manifestari, intr-un capitalism salbatic. Un prieten imi spunea ca daca imbraca cel mai scump costum, incheie si contracte foarte bune. Dar asta nu inseamna ca standardul mediu trebuie sa lipseasca; asta, deja, e o problema.

- Care sint dramele unui afacerist moldav cu burta si chelie?

- E dominat si el de legile inconstientului, dar este supus respectarii unor standarde imaginare despre cum trebuie sa fie un om bogat. Deseori, acesta are o psihologie speciala: sensul vietii sale consta in a cistiga bani, pentru a-i introduce intr-o afacere, pentru a cistiga bani, pentru a-i introduce intr-o afacere... si tot asa. O cursa a sobolanului care il impiedica sa aiba acces la placerile sociale sau culturale.

- Iata de ce rasuna manele din multe masini scumpe...

- Dar chiar si de anumite placeri intime sint privati acesti oameni, or dragostea consta intr-o amanta tinara si frumoasa si atit. Un atribut de imagine. Asa sint regulile. Unica placere reala este cea de a face bani. Erich Fromm scria ca oamenii obsedati de bani si-ar vinde propria mama daca ar putea, dar nu o fac pentru ca le-ar avea de suferit imaginea si ar pierde, deci, o parte din bani. Desi banul are o forta enorma si reprezinta concentratia multor momente psihologice, el devine o absurditate totala cind toata inteligenta si energia omului se concentreaza in aceasta directie. În primul rind, pentru ca isi blocheaza accesul la alte valori.

- Strainii ramin cu gura cascata la cum se imbraca fetele noastre. Ele nu par deranjate. De ce?

- Psihanaliza cunoaste conceptul de „fantasma de prostituare”. Femeile trec printr-o perioada cind au asemenea fantasme de prostituare. Sigur, acestea nu trebuie sa fie implementate practic si nu au nimic cu onoarea persoanei. De fapt, a fost bine ilustrat acest concept in „Belle de Jour”, un film despre sotia unui om dintr-o familie onorabila. Aceasta femeie presta servicii intr-o casa de toleranta. Si o facea numai in timpul zilei, pentru ca seara sa se intoarca acasa, la familie. O parte din barbati au si ei acest gen de fantasme – de a viola o femeie care le place. Spui ca strainii ramin cu gura cascata – eu cred ca incepe sa le placa, dupa un timp.