Ce mâncăm?

Legume “tunate” pentru lume adunate

Marea decizie redacțională a fost (printr-o coincidență miraculoasă) susținută de legea proaspăt adoptată de Parlamentul Republicii Moldova privind marele şi importantul proces de standardizare a produselor agroalimentare și de larg consum. Legea cuprinde şi o listă a instituțiilor autorizate să efectueze în regim obligatoriu testele. Aşadar, cu lista în mâna dreaptă şi coşul cu bunătăţile care urmau să fie testate în cea stângă, am început misiunea. Dar, ooops, legumele riscau să se usuce, pentru că orice instituție relevantă care fusese contactată ne trimitea la următoarea. Cum ar fi, la origini. Așa am ajuns la Institutul Știinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare, specialiştii cărora, iarăşi, erau prea ocupați cu elaborarea unor rapoarte de importanță crucială pentru ţară, pentru a mai acorda timp umilei noastre cereri. După care ne-am încercat norocul la un șir de laboratoare private și de stat (pentru conformitate, 7 instituții în total). Unele acceptau să realizeze testele, dar erau ciudat de scumpe - circa 500-1000 lei pentru un singur component (și dacă nu am plătit noi, cum poate să plătească un gospodar care încească să își aducă zarzavaturile la târg?), altele aveau comisii de acreditare, inspecții și “controale”.

Într-un final, am ajuns la Universitatea Tehnică, pe care, din naivitate, am considerat-o cea mai “săritoare la nevoie” și probabil așa și avea să se întâmple dacă nu erau utilajele tehnice mult prea învechite pentru a efectua testările de rigoare.

Cercul de salvare ne-a fost aruncat de Institutul Naţional de Metrologie şi Standardizare, unde am şi testat bunurile alimentare. S-au testat roșii, varză, cartofi și mere. Pentru testare a fost folosită metoda ionometrică care este una expres și constă în extragerea nitraților din produs cu ajutorul soluției de caliu. Testele efectuate la doi indicatori pentru fiecare produs a costat 535 de lei. Fiecare legumă a fost cercetată timp de două ore.

Asupra acestora a „vrăjit” Tatiana Sorbalo, inginer-coordonator, Institutul Naţional de Metrologie şi Standardizare. Spre satisfacţia şi stupefacţia generală, rezultatele au ieşit bune, adică nu au fost înregistrate devieri mari de la normele admise. Cu menţiunea că legumele cumpărate din piaţă au un conţinut mai mic de nitriţi şi nitraţi, pe când cele din supermaketuri, deşi nu depăşesc limita bunului simţ, au ceva mai multe adaosuri nocive. Totuşi, merită să menţionăm că normele impuse la nivel de state sunt ajustate la o grămadă de factori şi de politici. Sfatul neoficial al medicilor igienişti este să mâncăm legume şi fructe cu un conţinut minim de nitraţi şi nitriţi, mult sub norma-limită (problema e cum să-i depistezi). Pentru că, ZERO, ştiut lucru, e ceea ce nu există. Ceva, totuşi, este în puterile noastre omeneşti – fructele şi legumele trebuie spălate cu apă caldă, cel puţin trei minute. Specialiştii ne sugerează respectuos şi insistent să adăugăm în apă şi puţin bicarbonat de sodiu, care are proprietatea de a anihila substanţele nocive.

P.S. Experimentele nu s-au terminat aici. Revenim în numărul următor cu informații despre carne și mezeluri.