Nu avem prea mare fantezie acolo unde încercăm să legăm cumva banul de agricultură. dacă într-un an cineva a avut un câștig de la usturoi, în al doilea - miroase toată țara. Și respectiv, îi scade prețul. dacă "le-o mers" celor cu cartofii - o să mâncăm pireuri până o să ne iasă ochiuri. de asta am și fost surprinși văzând în magazin, în toiul toamnei, caserole cu căpșune Made in Moldova. Arătoase. dulci. la un preț onorabil. și chiar cu numărul de telefon al directorului indicat pe etichetă. ultimul detaliu ne-a înduioșat. și am vrut să vedem cine a dat, totuși, dovadă de nițică fantezie în cerul gurii noastre de rai.

Dle Gheorghe Uncu, care e povestea care v-a adus la "Dulcina"?

Totul a început în 2004 de la 9 hectare de teren și un plan barbarosa realizat împreună cu partenerul meu din Olanda. În 2005 am plantat primele căpșune și în 2006 am cules prima roadă. Cum e și firesc, am pus lăzile în mașină și, hai la piață. Prima reacție a cumpărătorilor m-a găsit nepregătit. Majoritatea dintre ei spuneau că nu sunt căpșune moldovenești. Explicația – sunt prea curate și frumoase. În anul următor, am început să bat la ușa magazinelor din capitală și abia atunci ”am gustat” cu adevărat recunoașterea consumatorilor.

Totuși, nu ați vândut căpșunele la grămadă, ci ambalate frumos, ca pe o marfă respectabilă...

Am încercat să vindem și coacăză, care la început a fost plantată pe aleea centrală drept decor. Spre bucuria noastră, am cules roadă frumoasă, pe care am realizat-o în supermarketuri. Așa că, sperăm sa ne extindem și cu pomușoarele. În acest scop am cumpărat deja două hectare de pământ.

Eu nu sunt mare consumator de căpșune, însă îmi place la nebunie să le cresc și, cel mai important, să o fac corect. Sunt inginer de profesie, de aceea ceea ce facem ne iese bine, pentru că agricultura trebuie să funcționeze împreună cu ingineria. Noi suntem 3: un agronom, un inginer și un finanțist – o echipă foarte reușită, nu?

Numele produsului are o istorie simplă, a fost o idee colectivă. Am lansat un concurs printre prieteni pentru numele produsului și unul din ei a venit cu ideea de ”Dulcina”. Mi-a plăcut foarte mult, acest nume chiar ne reprezintă produsul. Tot noi am elaborat forma cutiei, așa încât aceasta să vină perfect în lădițe și să arate, mai apoi, bine pe raft.

Căpșunele noastre se sortează în momentul recoltării și se adună direct în ambalajele care ajung pe raft.

Cât de ușor sau greu ați obținut încrederea managerilor de magazine?

Nu a fost greu. Sunt mulți producători de căpșuni la noi în Moldova, Dulcina însă rămâne a fi cel mai mare deocamdată.

Cu ce" instrumente" au fost obținute formele apetisante ale căpșunelor dvs?

Nu este niciun secret, este o tehnologie. O tehnologie extrem de simplă și accesibilă pentru toată lumea, cu excepția Moldovei. Noi mai avem multe de învățat de la agricultura europeană, chiar dacă produsele noastre se consideră a fi mult mai naturale, tehnologiile nu strică să fie aliniate celor europene. De la asta, vă asigur, nu va suferi calitatea gustului sau compușii produsului. Iar tehnologia este următoarea - irigare prin picurare și peliculă semipermeabilă. Simplu.

De vreo 4 ani ne ocupam intens de selecția soiurilor, avem soiuri timpurii, medii și târzii. Acum lucrăm la dezvoltarea și menținerea acestor soiuri. Însă nu toate soiurile de căpșune sunt compatibile cu solurile noastre. Iată de ce ne este greu la moment să găsim un soi de căpșune târzii care ar da roade frumoase pe solurile din Moldova. În total, avem o selecție de 24 de souri. Colecția a fost adunată în 2007 din toată lumea, însă doar o pătrime din ea face față solurilor noastre și, evident, climei.

Acum se impune următoarea întrebare – mai este loc de crescut, care sunt planurile Dulcinei pentru viitor?

Încercăm să ne apropiem de ideal. Momentan, lucrăm cu îngrășămintele. Solul nostru este bun, dar mai necesită adaosuri. Când defrișăm căpșuna, facem analiza solului și, în funcție de recomandările specialiștilor, adăugăm componenți organici sau sintetici, strict pentru a completa deficitul solului. Eu nu comercializez și nu dau căpșune nepoțelelor mele până nu fac toate testele de rigoare, chiar dacă pământurile noastre în acești 20 de ani de independență au reușit să se curețe de toate surplusurile chimice adăugate. Ne extindem și în ceea ce privește materialul săditor, pentru că timp de 1-2 ani răsadul de la noi se infectează, prin aer sau de la vecin. Și noi trebuie să îl renovăm sistematic. Din păcate, moldoveanul cu cinci fire de răsadă, face un hectar de recoltă, ceea ce este foarte greșit. Ori tai floarea și nu mananci capșună, dar o exinzi ca și suprafață, ori tai mustățile și mănânci roada.