“Între a fi sfânt şi a fi criminal e foarte puţin de ales.” Henry MILLER, (Lumea sexului)

 

Te întinzi în pat. Va urma somnul cu sau fără vise, sexul sau boala.

Uşile stau pe verticală. Doar că tot mai puţin batem în ele. Odată cu avansarea civilizaţiei s-au descoperit lacăte tot mai performante. Aşa că montăm câte două uşi la intrare (una de fier şi una de lemn sau ambele de fier) cu multe yale, cu zăvoare. Le închidem. Suntem în siguranţă. Nimeni nu va bate la ele. Iar dacă va bate – nu deschidem. Păi, de ce să deschidem vecinilor, de exemplu? Restul pot să te sune dacă vor să te vadă. Sau să-ţi scrie un e-mail. Ce dracu, doar suntem civilizaţi?!

Orizontul nostru e pe orizontală, ascuns printre blocuri. Nu ne uităm în sus. Suntem extrem de miraţi când zărim stencilurile cu inscripţia seacă: PRIVEŞTE CERUL. Le apreciem, lăudăm autorul, facem poze şi mergem mai departe. Mergem pe orizontală. 

Într-o cameră luminoasă, cu uşi blindate, plină de televizoare, DVD-uri şi laptopuri, cineva îşi ascute grijuliu cuţitul. Nimeni nu-l deranjează, nimeni nu-i întrerupe plăcuta lui zăbavă. Vorbim mult, aproape tot timpul. Prin magazine sau pe messenger sau la telefon. Pentru că avem afaceri. Vrem să fim tot timpul în pas cu progresul. Vorbele noastre intră în capetele celor care ascultă pe orizontală, ies pe orizontală. Prietenii noştri sunt partenerii de afaceri şi cumpărătorii fideli.

Cineva e bine crescut, politicos şi plin de bun simţ. Îţi zâmbeşte.

Suntem verticali, asta nu ne încurcă să trecem dintr-un partid în altul. Dintr-un corp în altul. Sex în carne. Pentru vegetarieni – păpuşi de silicon.

Blocurile ni-s făcute din beton armat. Civilizaţia ne oferă, dacă dorim, permis de portarmă.

Fiecare dintre noi e vertical, dar de sus oricum suntem o masă orizontală. Oricum, avem o verticalitate ce se roteşte. Ameţitoare.

În morminte suntem coborâţi pe orizontală, dar groapa e verticală. Atunci parcă ne amintim ceva. De vise. De suflet. De ceruri.

Nu avem nevoie de oameni pentru turnuri, avem beton armat.