(Introducere: acest interviu nu are nici forma, nici logica, nici ordine. Doar continut.)

Daca ar fi o mincare, Gunter si Regina Lochner ar fi ceva de genul carne cu peste, ambele in sucul lor, cu un sos dulce-acrisor, fel de mincare servit la rece si stropit cu un vin fitos, spumant. Oricit de prost ar suna in bucatarie, in viata reteta tine si chiar este una de succes. Dupa zeci de ani traiti impreuna, considera ca au supravietuit cu brio masinii de tocat orgolii, devenind un produs de calitate si inca fresh.

Ea – miere, el – otet; ea – portelan, el – fier forjat; ea inginind mereu vreun fragment de opera, pe care si-ar dori sa-l interperteze, el inventind noi retete de prajeli, sosuri si dulceturi. Ea artista, el bucatar. Diferiti ca un rock si un chill-out, cei doi soti continua sa completeze zilnic integrama unei casatorii fericite. Felul in care privesc familia nu este nici nou, nici vechi, nici original, atita doar ca la ei tine si in practica, pe cind la altii doar in teorie.

Ziua, ocupindu-se de lucruri foarte serioase la Ambasada Germaniei in Moldova, Regina este ceea ce noi numim o nemtoaica sadea – disciplinata, punctuala, distanta. Cu o astfel de femeie ca sefa nu prea poti sa te simti moldovean. Manifestari de genul chicotelilor si al birfulitelor sint sever neindicate, tot ceea ce conteaza fiind profesionalismul. Acasa insa lucrurile se schimba. Descorsetata de protocol si de costume, inconjurata de trei pisici flocoase si un elegant labrador cit usa, avind in dreapta sa un sot si in stinga posibilitati financiare, Regina devine femeie.

G. Toti cei care considera ca nevasta-mea este o dura nu inteleg nimic din sarmul ei. Este o persoana puternica, e adevarat, insa foarte fragila si delicata. Noi amindoi sintem oameni puternici si fiecare stie ce vrea in viata, insa in familie nu este loc de orgolii.

R. Compromisul este important, dar nu trebuie sa faci mare caz din asta, ca strici tot. Unele lucruri doar se fac, fara a vorbi despre ele.

G. Relatia noastra este un viceversa de respect si incredere. Nu lasam loc pentru sentimente prostesti cum ar fi gelozia.

Ultima afirmatie nu pare sa o fi convins pe Regina, fapt pentru care reporterul, nesimtit, insista: Sinteti gelos, Gunter?

G. Nu, asta ar insemna ca nu mai am incredere in ea. Ma consider, in general, un om fericit, iar fericirea pentru mine este atunci cind sufletul imi este in ordine. Sa nu fii speriat si sa nu te temi de nimic – asta inseamna fericire.

S-au cunoscut la Ankara, pe cind Gunter – avocat si barbat in toata firea – lucra la Organizatia Internationala a Muncii. Regina, mult mai tinara, lucra si ea, dar cum o dovedesc faptele, a avut timp si de seductii. S-au casatorit repede si cu succes, dar asta s-a vazut mult mai tirziu, peste ani. Intre timp au existat si perioade dificile.

R. Am fost despartiti mult timp, fiindca Gunter a fost trimis la Geneva si era un post foarte important pentru el. N-am putut sa ii interzic si nici n-am vrut. Au fost timpuri triste pentru noi si atunci ne-am propus sa nu ne mai despartim niciodata...

G. ...da, iesirea mea la pensie a rezolvat intr-un mod fericit aceasta dilema... Acum putem fi impreuna oricind. Eu nu am nevoie de pozitii inalte si oficiale ca sa fiu implinit. Lucrez acum in calitate de consultant, cind vreau si cind am chef, in schimb pot sa stau mai mult cu familia mea.

In acest moment al discutiei, toate cele patru vietati patrupede ale casei s-au apropiat, gudurindu-se de stapinul vorbitor, afirmind in felul lor ca, intr-adevar, Gunter este familist. Dupa citeva replici adresate micului zoo ambulant, toti interlocutorii, inclusiv fotograful, au dorit ceai si Gunter s-a dus sa-l prepare. Folosindu-se de un moment prielnic, reporterul nesimtit a continuat cu intrebarile indecente. Este sau nu Gunter un sot bun?

R. Mi-a fost alaturi intotdeauna si cred ca ii datorez foarte multe in viata. Cred ca fara el n-as fi reusit multe lucruri pe care mi le-am propus. In mintea mea, casatoria nu este doar pasiune si sentimente din astea inaltatoare. Este un parteneriat, in primul rind. Durabilitatea unui cuplu este egal proportionala cu capacitatea fiecaruia de a ceda si de a accepta personalitatea celuilalt. Multa lume spune ca este foarte greu sa faci schimbari in viata. Dupa parerea mea, este si mai greu sa pastrezi lucrurile asa cum sint.

Revenit cu ceaiul, Gunter se integreaza in discutie...

G. ...foarte importanta este si independenta financiara a fiecaruia. Doar daca ambii soti au venituri proprii, ei pot evita certurile atit de neplacute la acest subiect delicat. Trebuie sa fii stapin pe banii tai, pentru ca cel de alaturi sa se simta in siguranta. Regina este libera sa faca ce vrea in acest sens si eu pot doar sa ii respect alegerile.

E usor sa cumperi ceva scump, e mai greu sa gasesti ceva care intr-adevar sa fie pe placul omului

Sint intr-adevar diferiti, insa ceea ce pentru unii ar servi motiv de divort pentru ei pare sa fie reteta fericirii. Sa fie oare acesta un rationament german sau, totusi, dragoste?

R. Exista foarte multe lucruri care ne deosebesc. De exemplu, vacantele. Eu caut intotdeauna locuri noi de vazut, imi place sa merg la concerte, la expozitii, sa explorez, intr-un cuvint. Gunter insa cauta sa imbine intotdeauna vacantele cu utilul (aici Gunter parca ar fi vrut sa spuna ceva, dar s-a abtinut). El merge intotdeauna la Spa sau alte saloane de proceduri...

G. ...cel putin la un capitol sintem de aceeasi parere – niciodata nu vom merge la vreun club din acelea supermoderne, all inclusive... ar fi o mare plictiseala...

In acest moment, s-a conturat concluzia primei parti a acestui interviu... deci, se poate! Adica doi oameni, cu o diferenta de virsta, de gusturi, cu functii si pretentii, aflati pe pamint strain si cu patru guri de hranit, pot ramine la fel de incintati unul de altul chiar si dupa multi ani de casatorie. Trebuie sa existe totusi si un pic de egoism la mijloc, adica ceva pe care sa-l faca singuri si gindindu-se in primul rind la ei. Da, nimeni nu este perfect.

Un avocat printre oale

Casa familiei Lochner este compusa din doua parti: restul si BUCATARIA. Prima este tipica pentru un cuplu cu bani si cu gusturi, in schimb a doua este cu adevarat impresionanta. Ca la farmacie, pe zeci de policioare improvizate se pot observa o cantitate infinita de borcanase, pachetele, sticlute, pliculete si alte vase cu mirodenii – fiecare cu eticheta, mirosul si istoria sa. Apoi, prin parti, insiruite cu grija, ca la supermarket – tot felul de masinarii sofisticate de preparat cafele, inghetate, pateuri, parfeuri si alte -euri, care au buimacit reporterul definitiv. Cind senzatia de inchizitie s-a mai evaporat, a fost posibil un dialog.

G. Am inceput sa gatesc intr-un fel de nevoie. Cind lucram la Ankara, trebuia sa organizam tot felul de receptii pentru mai multa lume si nu prea aveam de unde alege in materie de bucatari. In cercurile diplomatice existau doi indivizi pe care toata lumea ii angaja la ocazii. Dar in scurt timp eram atit de satui de ei, incit puteam spune inca de afara, dupa miros, cine a gatit astazi. Atunci am decis sa fac totul cu mina mea. In viata nu poti sa dai cuiva ordine, daca nu te pricepi mai bine decit altii la ceva. Asa ca am inceput sa invat. Initial am gatit pentru familia mea, apoi pentru patru oameni, apoi am ajuns si la zece. Bineinteles ca pentru asta am avut nevoie de echipamente profesioniste si de un spatiu mult mai mare. Astfel a inceput sa se transforme bucataria mea.

Ca sa poti sa dai cuiva ordine, trebuie mai intii sa poti face ceva singur.

R. Gunter e un profesionist. Este capabil sa arunce la gunoi mincarea la care a muncit citeva ore, doar pentru ca nu i-a iesit asa cum si-a propus. De asta eu nici nu gatesc. Dupa standardele lui, ar trebui sa arunc jumatate din ea.

G. Mincarea este intr-adevar o arta... Eu, de exemplu, niciodata nu-mi planific un fel de bucate, pina cind nu vad mai intii materia prima. Ma duc la piata, vad ce alimente sint proaspete si de calitate si abia dupa asta ma apuc de gatit. Este singurul mod in care o poti face ca la carte.

R. ...Uneori face meniul cite o saptamina...

G. ...si pot lucra la o cina citeva zile... Imi place sa creez. Nu ma iau dupa retetele sofisticate ale cuiva, fiindca oricit de bun as fi, n-as face decit sa imit. Prefer sa aduc la sublim bucataria nemteasca – pulpa de porc rumenita sau rata, imi plac supele limpezi, garniturile deosebite si deserturile...

R. ...mai are si un rizotto, absolut demential, mi l-a preparat odata. Cred ca este felul meu preferat din meniul lui Gunter.

Aici mi-a aparut o intrebare de fata nemaritata si de gospodina nepriceputa: daca Gunter gateste in fiecare zi astfel de bunatati, cum isi mai poate impresiona nevasta la o ocazie? Un 8 martie, sau o zi a indragostitilor, sa zicem, cind 90 la suta din populatia masculina isi schiteaza un sort pe coapse...

G. Noi nu credem in asa ceva, in ocazii si cadouri obligatorii... Inca ne facem cadouri spontane, fara motiv, acestea sint cele mai memorabile.

R. Sa faci cadouri la ocazii sau cadouri scumpe este cel mai usor, e mai greu sa gasesti ceva care intr-adevar i se potriveste omului de alaturi.

Dar mie intotdeauna imi face mare placere cind Gunter gateste... Eu imi rezerv dreptul sa aleg doar vinul. Am pretentia ca ma pricep, pentru ca la serviciu eu aleg vinul pentru petrecerile ambasadei. In rest, bucataria e pe seama lui Gunter.

G. Fiecare trebuie sa faca ceea la ce se pricepe mai bine. Daca nu-ti place, nu te apuci. Odata ce te-ai apucat insa, trebuie sa fii cu adevarat bun.

Pe linga mincaruri, Herr Lochner mai face si altele. De exemplu, vineaza. Dar nu in Moldova, si nu in viata.

G. Eu vinez in special mistreti si caprioare, insa aici acestea nu se prea gasesc. Cit despre viata, nu sint un vinator. Prefer sa analizez la rece situatia si sa actionez rezonabil (spuneam mai sus ca e neamt).

Pasiuni de regina

Regina, dupa cum spuneam mai sus, are doua vieti. Cea de oficial cumpatat si responsabil si cea de artist. A inceput sa cinte de mica, luindu-se la intrecere mai intii cu aparatul de radio din casa parinteasca, apoi si cu artisti adevarati. Ziua facea studii serioase, care sa ii aduca mai tirziu bani, iar in timpul liber lua lectii de canto – care sa o ajute mai tirziu sa cheltuiasca banii proveniti din studiile serioase.

R. Muzica este mai mult decit o pasiune pentru mine. Este ceva fara de care nu-mi imaginez sa traiesc in prezent. Ar trebui sa dedic orelor de canto mult mai mult timp, insa serviciul nu intotdeauna imi permite. Exersez de doua ori pe saptamina, pe cind ar trebui sa o fac in fiecare zi. Va rog sa nu scrieti asta... daca citeste dnul Secikin, profesorul...

G. O admir enorm pentru aceasta munca a ei. Mai ales pentru ca eu sint incapabil sa fredonez doua note. Cind eram copil, trebuia sa cint in corul scolii... Pai, s-a ajuns la aceea ca preotul m-a rugat sa tac din gura, sa nu-i ruinez munca.

R. Cu toate acestea, Gunter vine la toate concertele mele si imi este intotdeauna alaturi, ma rog, in sala... Trebuie sa va spun ca atunci cind urmeaza sa intru in scena sint tare rea. Strig la toti si am niste emotii enorme. Ma calmez abia dupa concert. Imi amintesc ca odata a trebuit sa cint pe scena Filarmonicii din Chisinau si era un frig de 12 grade. A fost foarte stresant, totusi, am reusit sa duc concertul la bun sfirsit.

G. Si ea este perfectionista... mai ales in ceea ce priveste opera...

R. Fata de opera am o atitudine foarte chitibusara. Sint atitea arii pe care mi-ar placea sa le interpretez, insa este important ca fiecare sa-si evalueze puterile. Este una sa vrei si alta sa poti. Imi cunosc bine ambitusul si nu ma bag acolo unde nu este de mine... Totusi, fara muzica as exploda. Tot ce acumulez negativ la serviciu, in viata de zi cu zi, eliberez atunci cind cint.

Fericirea este atunci cind nu esti speriat si nu te temi de nimic

Cind se asaza in fata pianului, sufletul casei, impreuna cu motanii, ciinele si musafirii, se deplaseaza dupa ea. Este suficient sa o vezi o data cintind ca sa intelegi ca, de fapt, diplomatia este pentru ea un hobby, nu muzica. Si cine stie, intr-o zi, cind va avea mai mult timp, s-ar putea ca prioritatile sa se schimbe.

Pe drum spre casa m-am gindit ca acesti doi oameni, daca ar vrea, si-ar putea organiza in fiecare seara cite o cina romantica, cu un program cultural-artistic. Mai intii Gunter gateste o bunatate, apoi Regina cinta o arie, apoi mai un desert, mai un cintecel... animalutele zburda... poezie, nu alta... Deci, se poate!