Janeta Hanganu. Fata cea bună care nu se teme de înălţime

c_3c171e3435Cînd m-am trezit cu acest comentariu pe un blog semnat cu un pseudonim dubios, am ştiut ce a simţit Dibo cînd a fost anunţat că a intrat la Fabrica de Staruri. Dar pentru că mesajul veni într-o zi de vineri, weekend-ul care mă despărţea de prînzul programat pentru luni a fost insuportabil. un motiv în plus pentru a epuiza toate resursele on-line despre ce să nu mănînci la un business-lunch şi ce să nu zici la un interviu.

Janeta Hanganu
Cînd decizi că vrei un internship la “Hanganu, Tănase şi Partenerii”, scrie-mi!
Numai bine, Janeta Hanganu.
Luni, ora 13:00. Îmi aleg o măsuţă mai frumuşică într-un local frumuşel. În timp ce aştept cuminte ca toată lumea să strige „Camera Ascunsă!” în clipa în care vreun duşman secret îmi lipeşte o tortă de faţă, apare şi Janeta Hanganu. Janeta Hanganu cea adevărată. Discuţia a fost atît de magică încît în noaptea aceea am visat că lucrez pe post de gnom în fabrica lui Moş Crăciun. Iar a doua zi dimineaţa lucram pe post de stagiar la biroul asociat de avocaţi „Hanganu, Tănase & Partenerii” („HTP”). Acolo, la ultimul etaj al unei clădiri de oficii din Chişinău, eşti pus din start în faţa unei alegeri dificile: accesul pe acoperiş vs. intrarea în birou. Ambele sînt la înălţime. Ambele îţi dau emoţii. Dar aşa cum în birou se află Janeta Hanganu, decizia devine deodată uşoară. Despre Janeta ar fi cîteva chestii de menţionat de la bun început (în afa ră de faptul că nu este căsătorită cu Alexandru Tănase). Bunăoară, că îi plac lucrurile deştepte. Frazele deştepte. Discuţiile deştepte. Argumentele deştepte. Oamenii deştepţi. Ca să fie clar: la „HTP” chiar şi florile de pe pervaz sînt deştepte. Alt lucru ar fi că prezenţa Janetei este semn bun, iar energia ei pune lucrurile în mişcare. Fie că este într-o şedinţă. Fie că lucrează la un super-caz CEDO. Fie că mîngîie copiatorul pentru că a lucrat bine. Fie că scrie o cerere de apel. Fie că se enervează că în Moldova nu se vînd mînere frumoase pentru uşi. Însă dacă Janeta este pe loc, atmosfera se schimbă în bine imediat. Orice ar face.

Circumstanţele cu privire la perioada „Janeta, fata cea bună”
În septembrie curent, Janeta a zburat la Strasbourg pentru audierile la Marea Cameră CEDO pe cauza „Tănase şi Chirtoacă vs Moldova”. Am văzut-o în înregistrarea video a audierii. Dincolo de efortul intelectual pe care l-a depus asupra acestui caz, sarcina cea mai chinuitoare a fost probabil alta: aceea de a vorbi l e n t. De a face p- a- u- z-e.

De mic copil, Janeta a început să vorbească foarte repede. Cînd a mers la grădiniţă, a fost plasată în grupa copiilor de aceeaşi vîrstă. Care nu se prea descurcau, însă, cu vorbitul. După un timp, mama Janetei a observat că fiica ei a încetat să mai vorbească. Alarmată, a rugat administraţia grădiniţei s-o transfere într-o grupă mai mare, ca să se dezvolte normal. Şi ca să-i revină glasul.

Janeta a mers la şcoală de 5 ani, odată cu colegii de grupă de la grădiniţă. „Era absolut exclus pentru creieraşul meu de atunci că din cauza că nu ai şapte ani, nu ai voie să mergi la şcoală. La insistenţele mele foarte serioase, părinţii au reuşit să convingă sistemul”. Pentru că urmase aşa-zisa grupă zero la grădiniţă, Janeta a mers la învăţătură nu în clasa I, dar direct în clasa a doua, iar peste un an, s-a transferat de la şcoala nr. 11 la proaspătul liceu „Mircea Eliade”.

De fapt, în mai toate colectivele în care s-a aflat, Janeta a fost mereu cea mai mică. Dacă într-o tabără de odihnă, educatorii o trimiteau prima la culcare (după logica „eşti mică, deci trebuie să-ţi fie somn”), În rest, vîrsta ei nu a constituit decît un detaliu pentru ceilalţi. „Totuşi, recunosc că pînă şi acum, la 26 ani împliniţi, mi se mai întîmplă să fiu tratată ca o persoană necoaptă la minte, care nu se pricepe”. Iniţial, sub aspect profesional, o descuraja acest lucru. Acum însă, spune Janeta, problema s-a rezolvat. „Am decis că la mijloc e un clişeu, care nu este imposibil de depăşit. Vîrsta şi cunoştinţele sînt legate, însă nu sînt neapărat şi echivalente”.

Foştii colegi de liceu afirmă că în anii de şcoală Janeta avea imagine de „fată bună”. „Cred că aşa şi eram. Nu ştiu de ce mi-am construit eu în capul meu un fel de concept: nu voi putea demonstra lumii că valorez ceva, decît dacă voi cunoaşte cît mai multe”. Din proprie voinţă şi nesilite de nimeni, şi ea, şi sora ei au crescut foarte independente, fără să fie cicălite în privinţa notelor. De fapt, sora Janetei era cea care avea plăcerea specială de a i se iscăli în agendă şi de a-i verifica temele pe acasă. „Părinţii ne-au dat foarte multă libertate”.

Tot în liceu, Janeta s-a implicat în dezbateri. Erau vremurile cînd acest fenomen abia se înrădăcina în şcolile noastre. Astfel s-a dovedit că în spatele plăcerii ei de a vorbi se ascundea şi un talent oratoric. Tot din dezbateri s-au legat prietenii şi s-au băut primele halbe de bere. Şi prieteniile, şi halbele – cu specific intelectual. „Prieteniile pe care le-am avut în liceu au fost determinate de interesele intelectuale comune. Bine, am băut şi noi bere în clasa a opta, dar nu era acesta subiectul care  ne unea. Cînd ne întîlneam, discutam chestii interesante”.

Şi iată că ajunge Janeta Hanganu, şcolită la „Eliade”, cu experienţă în dezbateri şi cu prieteni interesaţi de probleme filosoficoglobale, la examenul de admitere la facultatea de Drept a Universităţii de Stat. „Nu am considerat niciodată că, dacă vin din „Eliade”, eram diferită de alţi viitori studenţi. Mi se părea că toată lumea este ca mine şi că toţi tinerii sînt la fel ca prietenii mei”. Şi-a pierdut capacitatea de a vorbi pentru a doua oară în viaţă atunci cînd a întîlnit la acest examen oameni care nu se pot exprima şi nu pot scrie. „A fost ciudat, dar m-am gîndit că e un simplu examen de admitere şi că cei selectaţi vor fi cu totul altfel”.

E adevărat că nu toţi cei selectaţi s-au dovedit cu totul altfel, dar Janeta a reuşit oricum să lege prietenii cu mulţi oameni interesanţi, inclusiv la filiera francofonă a universităţii, unde a făcut Dreptul în limba adoptivă a Carlei Bruni.