Monthly Archives: September 2006

Circumstanţele cu privire la Janeta şi Adrian

Reiterăm: chiar dacă biroul se cheamă „Hanganu, Tănase şi Partenerii”, Janeta Hanganu şi Alexandru Tănase nu sînt soţ şi soţie. Janeta Hanganu este căsătorită cu altcineva. Sînt 10 ani de cînd ea şi Adrian se  cunosc, şi peste un an şi jumătate de cînd sînt soţ şi soţie. Adrian lucrează în marketing, dar hobby-ul său este fotografia. În sensul serios al cuvîntului „hobby”. Este cunoscut în comunităţile de profesionişti din ţară şi străinătate ca un bun freelancer în mai toate curentele actuale. Pe situl său personal, Adrian îi dedică toate fotografiile unei oarecare misterioase J. Înclinăm să credem că ar fi vorba despre soţia sa, Janeta.

Se cunosc din facultate şi au fost buni prieteni pe parcursul anilor de studii şi după. La un moment dat însă, şi-au dat seama că la mijloc e ceva mai mult decît prietenie. „Relaţia noastră a crescut din prietenie şi continuăm să fim prieteni. Pe lîngă faptul că ne iubim, sîntem confidenţii unul altuia. Nu cred că am prietene cărora le-aş spune maimult decît lui Adrian”.

Ceea ce i-a făcut să se căsătorească a fostinclusiv faptul că, în general, între ei nu senasc conflicte. Toate, sau aproape toate,sînt stinse cu dibăcie înainte să se dezvolte.„Adrian e un om care ştie să mă înţeleagă. Şipe care, sper, şi eu reuşesc să-l înţeleg”.

Dar în familia Hanganu-Hâncu, căsătoria nu aînsemnat decît oficializarea unor relaţii caredeja existau. „Pentru noi, căsătoria este o formalitate.Ea nu poate să adauge la sentimentelecare există efectiv între doi oameni”.

Pînă şi micile rutine cotidiene sînt o plăcereîn această familie. „Ne trezim împreună,luăm dejunul împreună, mergem la serviciuîmpreună. Cînd aveam biroul mai pe aproapeluam şi masa împreună, seara ne străduimsă mergem împreună acasă. Niciodată nune-am plictisit să stăm de vorbă unul cu altul,întotdeauna avem ceva de discutat”.

Pe lîngă soţul ei, lîngă Janeta se află mereuşi un încărcător pentru celular; aparatul este suprasolicitat şi are des nevoie de resuscitare. „Telefonul sună permanent, vorbesc foarte mult şi cînd ajung acasă nu vreau decît să stau alături de Adrian. Nu am nevoie de nimic mai mult”. De asta nu o să îi vedeţi foarte des la evenimente mondene. „Mondenităţile te forţează să continui ritmul de la serviciu. Dar mai mergem şi noi din cînd în cînd la asemenea evenimente”. Viziunea celor doi asupra familiei este la fel de clară ca tot ce se vede prin lentilele proaspăt lustruite ale ochelarilor ambilor. „Vom fi împreună atîta timp cît ne este bine. Niciunul dintre noi nu trebuie să-şi pună jugul în gît că se căsătoreşte pentru o viaţă înainte. Asta complică lucrurile, deciziile trebuiesc luate de plăcere şi neconstrîns de obligaţii”.

Dispoziţii finale şi tranzitorii
Janeta are boala perfecţiunii. În condiţiile în care amprenta ei se distinge şi pe ştampila HTP (minimalist-frumuşică), şi pe fontul cu care sînt scrise documentele biroului (ales după un proces de decizie îndelung şi chinuitor) – e de la sine înţeles cam care ar fi standardele pe care le aplică în munca de avocat. Chiar şi pentru instanţele naţionale, lucrul e făcut la nivelul cerinţelor CEDO. Se mai întîmplă, însă, ca persoanele care citesc aceste documente într-o instanţă şi în cealaltă instanţă să aibă viziuni completamente diferite. „Nu-i poţi cere unui judecător cu un stagiu de muncă de 20-30 de ani într-un anumit sistem aceeaşi atitudine pe care oare un jurist de la Curte, care se ocupă în exclusivitate de dosare legate de drepturile omului”.

Poate de asta îi place mai mult să lucreze pentru Curtea Europeană. „Acolo am impresia că am fost ascultată, înţeleasă şi că mi s-a dat un răspuns pe măsură, chiar şi cînd mi se respinge un argument”. În instanţele naţionale, această senzaţie este ceva mai rară.

Politica este o chestie de maturitate. În copilărie, Janeta se aşeza confortabil la balconul ei de la etajul nouă şi se uita printr-un binoclu de 3 kg la steagul de pe clădirea Parlamentului. Astăzi, Janeta spune că nu a ajuns încă la etapa la care să dorească să se implice în politică şi să creadă că poate face o schimbare. „Eu cred că munca mea de avocat îmi reuşeşte mai bine şi dacă doresc să schimb ceva, din poziţia de avocat reuşesc să fac mai multe. Pentru că simt că ăsta este locul meu”.

Janeta e foarte ea. Pentru că a asortat culoarea întrerupătoarelor din oficiu cu cele oficiale ale biroului. Pentru că îi place ciocolata şi în oficiu există întotdeauna o farfurioară cu dulciuri. Pentru că şi-a pus scop să-şi ia maşină la un an după facultate, şi şi-a luat-o. Din banii ei. Pentru că nu a fost niciodată atrasă de străinătate şi străzile ei fără gropi. Pentru că noaptea citeşte Machiavelli… Şi bloguri.