Monthly Archives: May 2002

Cătălina Bojescu

P_fe7dbf32c4Cătălina Bojescu a lui Ion. Visez mult, vorbesc mult şi zâmbesc mult. Nu ştiu dacă am ceva special, dar îmi place să cred că aş avea.

Sunt înrolata într-o echipa de oameni creativi, plini de viata şi care sunt o masă omogenă a unei agenţii de publicitate din Chişinău. A fost un hobby, acum ceva la care nu pot renunţa şi anume la tenisul de câmp – o dragoste aparte în viaţă. Un antrenament cu picii mă face să simt că prind aripi, îmi dă o doză nebună de energie pozitivă şi de fiecare dată îmi place să îi văd dornici de a învăţa ceva nou când calcă pe terenul de tenis.

Suntem 2 copii ferice la părinţi, eu şi fratele meu Emil. Am avut parte de o copilărie frumoasă şi plină de peripeţii.

Mi s-a spus şi o şi recunosc. Vreau să fac prea multe lucruri deodată şi încăpăţinată cum sunt, odată ce am promis un lucru, încerc din răsputeri să-l duc la capăt. Efectul: sunt adesea într-o permanentă criză de timp. Da, asta sunt eu, mereu pe fugă, mereu în întârziere, mereu cu ceva urgent de făcut.

Deviza: „Never, never, never, never give up!” Winston Churchill

Cel mai de preţ lucru: Oamenii dragi.

Când sunt suparată: Ori tac şi nu bag pe nimeni în seamă… ori mă plâng dar degeaba mă plâng :) De fapt, încerc să zâmbesc.

Cea mai frumoasă vacanţă: O vacanţă de pe vremea când eram copil şi nu îmi păsa de nimic, nu aveam nici un stres şi zâmbeam şi mă distram în fiecare zi :)

Nu spun nu propunerii: De a face ceva interesant, inedit.

Mă feresc: De persoanele mincinoase şi prefăcute.

Regret că: Nu obişnuiesc să regret :)

Nu aş renunţa niciodată la: Felul meu de a fi.

Cei mai buni prieteni: Puţini care mă ştiu şi mă suportă aşa cum sunt.

O zi perfectă: O zi în care la sfârşitul ei zâmbesc şi zic mâine poate fi mai rău.